E o veste bună şi un semnal clar că organizaţiile au început să conştientizeze riscurile de securitate la care sunt expuse. Același studiu mai spune insa că în 55% dintre cazuri, cele X produse de securitate provin de la cel puţin 5 vendori diferiţi.
Dacă privim partea plină a paharului...
Dacă privim însă partea goală...
Pentru a „rentabiliza“ investiţiile în securitate, soluţiile trebuie integrate într-un „conglomerat“ capabil să funcţioneze unitar, care să fie capabil să semnaleze prompt un potenţial risc sau o breşă, să blocheze automat o ameninţare şi să prevină un atac.
Pentru aceasta aveţi însă nevoie de IT-iști cu competenţe avansate în domeniul securităţii ‒ în mai multe tehnologii proprietare ‒ şi care să aibă şi abilităţi de integrator. Şi nu uitaţi de experienţă! ‒ pentru că în mod sigur nu vă doriţi să angajaţi pe cineva care să se „califice la locul de muncă“ şi să înveţe prin metoda „Trial&Error“ pe compania dvs.
Un asemenea specialist e însa o „specie“ aproape dispărută de pe piaţa locală a forţei de muncă!
Vă spuneam într-o postare anterioară cât de dificil şi costisitor este să angajezi un IT-ist pe piaţa din România. Ei bine, în cazul specialiştilor în securitate dificultatea este dublă, iar provocarea financiară maximă!
Pe de o parte, din cauza faptului că, de câţiva ani buni, există un decalaj foarte mare între cerere şi ofertă ‒ nu doar la nivel local, ci internaţional. Ori, după cum bine ştim, „ofertele externe“ sunt substanţial mai mari şi mai atractive decât cele locale, așa că deficitul este mai mare în România decât la nivel european.
Pe de altă parte, pentru că un expert în securitate nu iese gata format de pe băncile facultăţii (de altfel specializările în acest domeniu au apărut doar de câţiva ani) şi nu se „face“ doar cu certificări şi atestate, ci mai ales cu multă experiență practică. (Conform unui studiu ISACA de anul trecut ‒ State of Cyber Security 2017: Current Trends în Workforce Development ‒, pentru 55% dintre companii experienţa este cel mai important criteriu în angajarea unui specialist în securitate.)
În astfel de condiţii, preţul unei resurse umane de acest tip este exorbitant pentru o companie mică. Şi nici chiar firmele de dimensiuni medii nu îşi permit un asemenea nivel de specializare.
Cu toate acestea, ambele categorii de companii au cam aceleaşi nevoi de securitate ca şi organizaţiile mari. Doar că nu sunt la fel de potente financiar...
Pentru firmele care au conştientizat atât nevoia de securitate, cât şi dificultatea accesului la resurse calificate, soluţia este apelarea la serviciile unei companii specializate în auditarea, implementarea, configurarea şi mentenanţa soluţiilor de securitate.
Noi, la PRAS, ne-am specializat de câţiva ani buni în acest domeniu şi vă putem ajuta să:
Dacă argumentele enunţate vi se par prea „ca din carte“, contactaţi-ne şi vă putem demonstra concret cât de eficientă este această soluţie în cazul companiei dvs. și ce câştiguri puteţi obţine.