Începând cu 4 iulie 2023, instituțiile publice sunt obligate să accepte documentele în format electronic, semnate cu semnătură electronică calificată sau avansată. Măsura este prevăzută prin Legea nr. 9/2023 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2016 și face parte din strategia națională de digitalizare, conturată tot mai evident după pandemie. Aceeași lege are mai multe implicații care merită amintite: publicarea de modele de formulare și cereri, acceptarea copiilor în format electronic ale cărților de identitate, eliminarea necesității de a depune copii legalizate, fotocopiere gratuită, metode alternative de plată etc.
Legea poate fi cercetată aici. Conform legii în discuție, autoritățile sunt obligate să accepte "semnătura electronică calificată sau avansată, definită potrivit prevederilor art. 3 pct. 11 și 12 din Regulamentul (UE) nr. 910/2014". Care sunt însă diferențele între aceste două tipuri de semnătură electronică? Semnătura electronică calificată și semnătura electronică avansată sunt două tipuri distincte de semnături electronice, care diferă în termeni de nivel de securitate și proces de certificare.
Semnătura electronică calificată
Semnătura electronică avansată
Pentru ca o semnătură electronică avansată să poată fi recunoscută, instituția publică sau persoana care a aplicat semnătura trebuie să prezinte o probă cu expertiză informatică. Expertiza trebuie să demonstreze că semnătura face trimitere exclusiv la semnatar, permite identificarea acestuia, mijloacele de realizare sunt sub controlul semnatarului și orice modificare ulterioară poate fi detectată. Aceste cerințe apar în Regulamentul eIDAS 910/2014 și sunt esențiale pentru identificarea persoanei care semnează electronic un document și pentru asigurarea integrității documentelor asociate.
În concluzie, semnătura electronică calificată oferă un nivel mai înalt de securitate, certificare oficială și recunoaștere legală mai extinsă în comparație cu semnătura electronică avansată, care este mai ușor de obținut și are o recunoaștere juridică mai limitată.
Semnătura olografă electronică
Cele două tipuri de semnătură electronică prezentate anterior nu trebuie confundate cu semnătura olografă, reprodusă pe un suport digital. Aici se încadrează semnarea olografă pe un dispozitiv, numită și semnătură biometrică (dată pe o tabletă, de exemplu), scanarea unei semnături olografe și aplicarea acesteia pe un document digital sau încărcarea unei semnături de mână într-o aplicație care să permită apoi aplicarea pe diverse documente. Semnătura olografă electronică nu are o certificare independentă, este ușor de falsificat, are aplicabilitate juridică limitată și poate fi dată doar în nume propriu.
Semnătura biometrică poate fi utilizată pentru documente cu un nivel redus de importanță sau risc. Un aspect important este și combinarea mai multor tipuri de semnături pe același document, mai ales în cazul organizațiilor mari, unde documentele necesită semnătura mai multor persoane/departamente. Există riscul de invalidare a unor semnături electronice legitime prin utilizarea unei semnături biometrice.
Ce semnătură electronică recomandăm?
De câțiva ani în proiecte care necesită semnătura electronică lucrăm preponderent cu CertSign, pe următoarele considerente:
Începând cu 4 iulie 2023, semnătura electronică va trebui să devină o dotare obligatorie pentru orice organizație publică, iar recomandarea noastră este să acordați atenție maximă acestui aspect, date fiind implicațiile juridice mari.
Nu ezitați să ne contactați pentru orice discuție despre semnătura electronică calificată sau avansată, sau despre integrarea acestor instrumente cu alte soluții și tehnologii pe care le operați.