„Multi-Cloud is the new normal!“
Diagnosticul pus în 2018 de analiștii de la IDC se cronicizează odată cu trecerea timpului.
De exemplu, 2020 State of the Cloud Report arată că în prezent 93% dintre companii operează deja în medii multi-Cloud. Dintre acestea, 6% utilizează exclusiv mai mulți furnizori de Cloud Public, în timp ce marea majoritate (87%) folosesc arhitecturi de tip Cloud Hibride, adăugând în ecuație propria infrastructură sau medii de tip Cloud Privat.
Cum s-a ajuns la 93%, când acum doar câțiva ani evangheliștii Cloud-ului încă se mai luptau să convingă companiile că datele lor nu vor păți nimic dacă vor migra în Nori? În primul rând, pentru că se poate.
Furnizorii de servicii Cloud au cucerit mediul enterprise făcând o ofertă din ce în ce mai greu de refuzat.
E adevărat, Cloud-ul este încă departe de a reprezenta soluția perfectă (așa cum am argumentat aici și exemplificat aici), însă oferta s-a diversificat rapid și a devenit tot mai accesibilă, permițând companiilor să se servească pe alese. Adică să adopte strategii multi-Cloud.
Iar faptul că giganți precum Amazon, Microsoft și Google au intrat într-un război de uzură a prețurilor, obligând și restul competiției să se alinieze la aceleași standarde de calitate și costuri, nu poate decât să crească atractivitatea ofertei.
În al doilea rând, pentru că multi-Cloud corectează unul dintre defectele majore ale Cloud-ului – riscul de a deveni captiv în ecosistemul de aplicații, servicii și standarde al unui singur furnizor. Multi-Cloud reduce însă dependența fără să înlocuiască obligatoriu un furnizor cu un altul, ci dând posibilitatea de a valorifica un serviciu deja utilizat cu ajutorul unuia complementar de la un vendor diferit.
În al treilea rând, multi-Cloud oferă posibilitatea de a construi strategii de Business Continuity și Disaster Recovery mai solide. Chiar dacă furnizorii garantează prin SLA-uri disponibilitatea serviciilor la niveluri de 99,99%, și sistemele lor pică și li se întâmplă chiar și unor giganți de talia Microsoft sau Google. Însă, faptul că nu mai sunteți dependenți de un singur furnizor vă dă posibilitatea de a asigura un nivel superior de redundanță pentru aplicațiile core-business și datele critice prin integrarea serviciilor mai multor furnizori.
Și astfel ajungem la al patrulea argument: multi-Cloud înseamnă libertate și flexibilitate. Flexibilitatea de a dezvolta ce arhitectură de servicii doriți, combinând, de exemplu, serviciile Google de Machine Learning cu cele Microsoft Azure, care excelează pe zona aplicațiilor specializate pe anumite industrii. Și exemplele pot continua.
Evident, toate aceste avantaje, vin „la pachet" cu o serie de minusuri:
Ne-am rezumat la patru dezavantaje majore, pentru a menține scorul egal cu beneficiile menționate, însă lista poate fi extinsă cu ușurință.
Toate aceste provocări cu care se confruntă adepții multi-Cloud s-au tranformat într-o oportunitate de piață pentru vendorii de soluții IT. IBM a lansat soluția Multicloud Manager în 2018, când o prezenta ca fiind „World's First Multicloud Management Technology“, dar nișa s-a aglomerat rapid în doi ani. Acum piața vendorilor de unelte de management multi-Cloud este disputată de VMware, RightScale, Cisco, Scalr, Embotics, Red Hat, CloudHealth Technologies, HyperGrid, Turbonomic, Micro Focus, BMS Software etc.
Oferta se diversifică și specializează rapid, fapt care poate ridica probleme multor companii concentrate strict pe consumul de servicii multi-Cloud și mai deloc pe ce înseamnă migrare-integrare-administrare. Dacă vă regăsiți în această categorie și nu vă doriți ca „nota de plată“ să depășească bugetul alocat, specialiștii PRAS vă stau la dispoziție. Vă putem ajuta să luați decizii în cunoștință de cauză, ținând cont nu doar de beneficii, ci și de riscurile și costurile aferente alegerii.
